Ca un tren ne este viața
Ce la naștere-a plecat
Din gara cea minunată,
În familii, instalat.

Apoi, pleacă și gonește...
Șuieră în depărtări...
Mai oprește-n cîte-o gară
Cu semnale și-așteptări...

Suferințe, bariere,
Mai apar-n calea lui.
Dar sună, merge-nainte
La porunca Domnului.

Bucurii nu sunt prea multe
Căci, el merge pe pămînt.
Dar dureri, o... sunt destule
Însă zboară cu avînt!

Lasă-n urma lui, la vale,
Urme lungi... și-un șuierat...
Trenul vieții, vine, pleacă,
Dar, îți spune răspicat:

- Pregătește-te întruna!
Vine, vine-o sfîntă zi
Cînd în cer, în Gara Mare,
Trenul vieții se va opri!
AMIN