A fost odată în Betleem

A fost odată în Betleem
O noapte albă de lumină,
Când născutu-S-a Mesia
Prunc ce trebuia să vină,
Sub greul lumii blestem.

Cel ce-a fost făgăduinţa
Cea promisă în Paradis,
Prin Sămânţa-n biruinţă
S-a născut cum era scris,
Spre a şti ce-i suferinţa.

Căci avea să izbăvească
De-al păcatului blestem,
Lumea, ce copil venise
Să Se nască în Betleem,
Lipsit de slava cerească,

Şi să poarte, cu răbdare
Păcatul morţii pe cruce,
’N răstignire şi înălţare
Viaţă lumii, de-a aduce,
Prin Jertfa Sa salvatoare.

De atunci El mereu este
Aşteptat de-ai Săi copii,
Ce privesc la cer venirea
Spre-a-i muta în veşnicii,
Sfârşind tragica poveste.

Flavius Laurian Duverna
10 ianuarie 2014