Pe un pat de suferință... . .


Ai milă și îndurare
Dumnezeul meu iubit
Trupul meu putere n-are
Sunt bătrân și istovit

Chiar de sunt în astă stare
Eu și acuma Te iubesc
Numai Tu-mi ești alinare
Tu vezi, câte pătimesc

N-am cu cine să vorbesc
Sunt bolnav, însingurat,
Într-un cămin locuiesc
Avutul meu, e un pat...

E un pat de suferință
Unde stau și lăcrimez,
Împlinește a mea dorință
La ceruri, să Te urmez.

Nu mai am casă și masă
Le-am dat toate, să trăiesc,
Singurătatea, m-apasă
Numai cu Tine vorbesc.

Ție Îți spun orice durere
în necaz și suferință,
Tu, îmi aduci mângâiere
Eu, în Tine am credință

Celor care mă îngrijesc
Le vorbesc mereu de Tine
Pe unii, îi necăjesc
M-aprobă, sa mă simt bine...

Unii mă privesc de sus...
Să nu îndraznesc să vorbesc
Nici o vorbă, de Isus,
Să tac, să nu-i plictisesc...

Dar, Tu Doamne, ești al meu
Mi-ești adevăratul Tată
Când nu mai pot și mi-e greu
Tu, nu mă lași niciodată.

Și credința-mi întărești
Toată viața Te-am slujit,
Știu, că nu mă părăsești,
Mă însoțești pan-la sfârșit.

La capăt de drum mă așteaptă,
Ca să nu mă rătăcesc,
Să pot ține calea dreaptă,
Să pot să Te întâlnesc.

Și Tu Te-ai temut o clipă
Când Tatăl S-a îndepărtat
Și n-ai mai văzut nimica
Pe-a Lui brațe, Te-a luat.

Eu, Te rog, milă să ai
De cel mai mic slujitor
Și în cala mea să stai
Să îmi fii de ajutor

Când voi trece de hotarul
Suferinței, pământești,
Demn să fiu, să primesc darul,
Pe-al Tău braț, să mă primești.

Scriptura, mă încurajează.
Știu, vei face ce-ai promis,
Ce-ai făgăduit, urmează. .
Voi trăi, în Paradis.

Amin

Câmpia Turzii, 6 ianuarie 2014