Multe talazuri, Doamne, trecut-au peste mine...
Sub ocrotirea Ta este aşa de bine!
Nu mă-nspăimântă valul, oricât de mult loveşte
Căci braţul Tău puternic întruna mă păzeşte.

Oricât a vrut vrăjmaşul să-mi fure bucuria,
N-a reuşit că-n Tine am pacea şi tăria;
Ba încă cu cât lupta este mai grea, mai tare,
Cu-atâta văd mai mult puterea Ta cea mare.

Şi ce frumos ştii, Doamne, din lacrimile mele
Să faci mărgăritare, şi perle şi mărgele,
Păstrându-le cu grijă-n burduful Tău pe toate
Ca cele mai alese şi scumpe nestemate..!

Convinsă sunt că-n viaţa-mi nimic nu-i la-ntâmplare,
Tu mă conduci prin haru-Ţi şi dragostea Ta mare
Şi-n orice greutate, îmi dăruieşti un bine;
Sunt fericită, Doamne, fiindcă Te am pe Tine.

De n-ai fi fost alături, depresia şi teama
Îmi cuprindeau fiinţa fără să îmi dau seama,
Dar ai vegheat la mintea-mi şi mi-ai adus aminte
De alte izbăviri trăite mai ’nainte.

Şi astăzi pot aduce altora mărturie,
Ca să-şi încredinţeze viaţa-ntreagă Ţie,
Nicicând să nu renunţe, deloc să nu cedeze,
Gândind la răsplătire, să se îmbărbăteze.

Multe talazuri, Doamne, trecut-au peste mine...
Sub ocrotirea Ta este aşa de bine!
Nimic nu mă va smulge din mâna Ta vreodată,
Că-n ea pentru vecie prin jertfa-Ţi sunt săpată.

Amin.

9 ianuarie 2014