În grădina cu lalele,
Și-alte multe floricele,
Am intrat cu bucurie,
Și-am găsit o poezie.

Căci laleaua mi-a vorbit
Ea încet mi-a glăsuit:
- Fii curată, nepătată,
Așa cum cerul așteaptă!

Crinul alb, la fel și el -
Cu parfumul cel mai tare,
M-a-ntrebat cu glas duios:
- Port mireasma lui Hristos?

Și-apoi, iată-o floare mică,
Floare de Nu mă uita.
Ea, mi-a zis: "Nu-ți fie frică,
Şi pe Domnul, nu-L uita!"

Cîte semne de-ndurare,
Ce creații minunate,
A pus Tatăl sfânt din ceruri,
Unei floricile-aparte...

Tot așa, El și de mine
Zilnic se va îngriji.
Îmi va da înțelepciune,
Mereu să Îl pot sluji!
amin