Din ochii Dragostei picuri, RĂBDARE,
Curgi din Golgota, în Susur Blând, sub Har,
În frumuseți , atrag undele tale
Stoluri albite zburând spre porumbar.

Te-am cules din Ghetsimani, ca giuvaer
Stropi de lacrimi de sânge și sudoare,
Te adăpostesc în pieptul meu și sper
Pân-la sfârșit să te păstrez, RĂBDARE.

Vremile te înfășurară , iar și iar,
Te-au înălțat pe a valorii scară,
Ești tot mai albă, tot mai mărgăritar,
Smerenia ți-e o blândă surioară.

Te strâng în inimă ca pe-un tezaur,
Prin necaz, dureri, în strălucire crești,
Mă-mpodobești ca razele de aur,
Veșnic să le port pe străzile cerești.

RĂBDARE, mă frângi ca o pâine-n calvar,
În teasc mă zdrobești, așa îmi faci parte,
Să intru pe poarta de mărgăritar,
Cu laurii Vieții fără de moarte.

Pân-la sfârșit, de mă-nsoțești sub cruce,
Stăpânul îmi va înmâna răsplata
Amarul meu va fi o roadă dulce,
Un pârg înmiresmat din Golgota.

De multe ori, urcând prin serpentine,
Vrăjmașul a pândit, să te doboare,
Sângele Sfânt, l-a-ndepărtat de tine,
Jertfa Lui Isus ne-a păzit, RĂBDARE.

Acum timpu-și trece trena peste prag,
RĂBDARE ne gătim, ca pe-o Mireasă
Care așteaptă Mirele iubit, cu drag,
Iar El, Isus, ne va lua Acasă.

Amin!