Să curgă lacrimi doar de bucurie,
Căci de durere multe-au curs...
Multe-au fost zilele de agonie,
Durerea, parcă mi-a fost sortită mie
Și răsărit nu mai era, ci doar apus…
Dar noaptea a trecut și iată dimineața !
Un răsărit la care am visat,
Un răsărit ce aducea speranțe,
Ce-mprăștia din cale ceața,
Iar sufletu-mi era-mplinit și răsfățat.
… Un tată n-am avut să mă iubească,
Nici mama, dragoste nu a putut să-mi dea,
Dar, Dumnezeu mi-a dat din cea cerească,
Din dragoste putut-a să jertfească
Pe Fiul Său, pentru iertarea mea …
Cu mâna Sa străpunsă din iubire
Adesea m-a atins, m-a ridicat,
Când cei din jur tratatu-m-au cu ură,
Când boala parcă nu-și mai avea măsură,
Doar El m-a alinat, m-a vindecat.
Pe-acest pământ nu am simțit iubirea,
Decât acea, de Dumnezeu.
Doar El mi-a fost în viață împlinirea,
Doar El mi-a arătat ce-i fericirea,
Doar pentru El trăiesc și eu!