Tu ne-ai creat să fim şi noi "cuvânt",
În lumea vorbelor necontrolate,
Să nu tăcem, căci nu cei din mormânt,
Vestesc cât eşti de Mare şi de Sfânt,
Noi, să vestim imensa-Ţi bunătate.

Tu ne-ai creat să fim şi noi "lumină"
În lumea întunecoasa şi cu gust amar,
Să strălucim prin forţa Ta divină
Să-Ţi înălţăm făclia pe colină,
Iar celor naufragiaţi, să le fim far.

Tu ne-ai creat să fim şi noi "iubire",
În lumea-n care stăpâneşte ura,
De-ar fi să mergem până la jertfire,
Să nu ne compromitem în slujire,
În dragoste să ne purtăm armura.

Tu ne-ai creat să fim şi noi "curaţi",
În lumea-n care domină murdarul,
Să nu ne vindem, spre a fi pătaţi,
Am fost odată-n sângele-Ţi spălaţi,
Atunci când mielul a primit calvarul.

Tu ne-ai creat să fim ai Tăi copii,
Şi-ai pus în noi sămânţa nemuririi,
Chiar de-am avea în lume, puţine bucurii,
În ruga şi-ascultare, urcăm spre veşnicii,
Pe treptele credinţei si iubirii.

O, Tată, cercetează-ne fiinţa,
Nu-ngădui să-Ţi fim îndepărtaţi,
Măreşte-ne la infinit, credinţa,
S-avem în suflet, aprigă, dorinţa,
De a trăi, pentru ce-am fost creaţi!

AMIN