Zidirea

Ai vrut Doamne-n a Ta zidire
Din Universul vast ce ai creat,
Ca-n planul Tău cel minunat
Şi-n completa-I desăvârşire,
Să mai zideşti şi-o altă lume
Spre-a-Ţi slăvi măreţul Nume
Prin imnuri sfinte-n strălucire
Spre gloria-Ţi, în preamărire!

N-această lume eu sunt prins
O! Şi m-ai adus, la existenţă
Să pot vedea a Ta prezenţă,
Şi Doamne, eşti de necuprins
În prea măreaţa 'Nţelepciune
Din toată scumpa creaţiune,
În dragostea ce Te-ai extins
Şi-n lumea care sunt cuprins!

Astfel, nemărginita-Ţi înălţare
De o privesc şi-o iau în seamă,
Ea-mi inspiră respect şi teamă
Şi mă proştern spre închinare,
Slăvindu-Ţi Doamne, măreţia
Ce-n cânt străbate veşnicia -
Prin dragostea-Ţi nemuritoare,
Prin forţa Ta-n veci creatoare!


Flavius Laurian Dverna
13 ianuarie 2014