Vin la Tine, că nu mă scoți afară,
Vin, pentru că stiu că mă iubesti.
Te rog din nou a nu știu câta oară,
ca să mă ierți și să mă curățești.

În strâmtorarea care mă-mpresoară
mi se părea că-s fără de scăpare,
Tu ai venit, a nu știu câta oară,
și mi-ai adus din laț eliberare.

Cum să nu-Ţi cânt,
din zori si până-n seară?
Cand Tu-Ți arăți iubirea de Părinte,
m-ai luat de mână-a nu stiu câta oară,
Să mă inveți să merg doar înainte.

Când urcă drumul meu,
sau când coboară,
călătorind prin valea de suspine,
stau si mă-ntreb, a nu stiu câta oară,
ce-aș face Doamne,
de n-ai fi Tu cu mine?

Nu vreau purtarea mea,
să Te mai doară,
ci inima-mi de-a pururi vreau
să-Ţi fie slugă,
și să m-aplec acum întâia oară,
s-aduc ”naintea Ta... o nouă rugă.