Așează-mă în voia Ta, Isuse,
cum râul curge lin în cursul lui
trecând prin munți și văi, câmpii întinse,
far' a se-abate-n stânga drumului.

De-i voia Ta să merg numai prin vale,
ajuta-mă să nu cârtesc defel.
Să pot să duc povara slavei Tale
neostenit, urmând divinul țel.

Și dacă vrei ca ploile și vântul
să îmi încerce al credinței miez,
nu le opri, ci mă-ntăreşte în duhul;
privind la Tine să înaintez.

Ori de voiești să urc pe creste 'nalte,
piciorul să îmi suie pe 'nălțimi,
smerenia îmi fie dintre toate
mai lucitoare pe-ale vieții culmi.

De vrei să-mi fie-nseninată viața
ca-n zilele de primăveri târzii,
învață-mă să-Ți caut mereu Fața;
să-mi răstignesc umanele-mi porniri.

De-i voia Ta să rabd foamete, lipsuri,
să-mi fie trupul ars, de ger pătruns,
îngăduie să-Ți fiu fidel și-n chinuri;
îmi fii Isuse-n lipsă îndeajuns.

Și dacă vrei să sufăr pentru Tine
săgețile vrăjmașe fără număr,
îmbracă-mă în armături divine
făcute din răbdare, nu din fier.

Ori de voiești ca trupul să îmi moară,
să fie dat uitării al meu 'eu',
firea cea veche o dezbrac... să piară...
și mă dedic în slujbă, Domnul meu.

E voia Ta să Te slujesc pe Tine
și vin fără constrângeri, natural,
să mă așezi în voia Ta, Stăpâne...
Și hotărăsc să mă predau total!

Galați,
Cristina Magdalena Francu