Uneori mă opresc să ascult un ecou
Ce adie prin timp şi-mi vorbeşte din nou...
Străbătând constelaţii, transformat în Cuvânt
Dumnezeu îmi vorbeşte...mie...pumn de pământ!

Uneori paşii mei se opresc...şi ascult
Peste munţi, peste văi, peste-al lumii tumult
O mulţime de voci ce se-nalţă spre zări
Împletite în rugă, în suspin şi cântări!

Uneori mă opresc şi o mână întind
Către cel ce-a căzut....şi cu drag îl cuprind...
Cu o vorbă ce-alină şi un zâmbet duios
Pornim împreună iar ţinta-i Cristos!

Uneori mă proştern şi Te chem...şi mi-e dor
Să Te simt blând Isus...şi pornesc iar în zbor...
Cu-al meu gând mă înalţ străbătând galaxii
Şi Te chem ...şi Te caut...Oare când ai să vii?

Oare când va fi clipa când voi spune deschis
Sunt aici cu Isus şi acesta nu-i vis...
Nu va fi "uneori" ci prin Harul Divin
Voi trăi pe vecie lângă Domnul! Amin!

Vulcan-14-01-2014
Mary