Plângea Domnul meu cu-amar
Plângea Domnul meu cu-amar
În grădina Ghețimani.
Iuda Îl făcuse dar
La preoți pe niște bani...
Ucenicii s-au rugat
O vreme, și s-au culcat...
Domnul însă, stăruia,
Pîn` la sânge S-a luptat.
Îl chema pe Dumnezeu
Să-I dea ajutorul Său
Ca să poată îndura
Pân´ la capăt a răbda.
Se ruga așa fierbinte
Că sudoarea s-a făcut
Niște picuri mari de sânge
Ce pe pământ au căzut.
'Tată, ia Te rog paharul!
Totuși, fie voia Ta.'
Începea de-acum Calvarul,
Se împlinea Biblia.
Ucenicii dormeau duși...
Parcă-i văd între măslini
Și pe Iuda-n frunte pus
La o gloată de haini.
Cu săbii și cu ciomege,
Venind ca după-un tâlhar,
Se grăbiră să Îl lege
După un sărut murdar.
Tatăl Îl putea salva
Dacă îngeri trimitea.
Dar atunci nu se-mplinea
Proorocia, Biblia.
Isus a fost acuzat
Și pe nedrept judecat
De cărturari, bătrânime,
De aprozi și de mulțime.
Și-apoi a fost condamnat
Fără să-aibe vre-un păcat
Dragostea desăvârșită,
Tuturor ne-a arătat.
Plângea Domnul meu cu-amar
Când era între tâlhari,
Lacrimi și sânge-I curgeau
Domnului meu pe obraz,
Din cununa rea de spini
Ce-au pus-o niște străini
Pe capul Domnului meu,
Pe frunte de Dumnezeu.
Stând rănit, crucificat,
Rău lovit și dezbrăcat
De cămașa purpurie
Ce-o țineau cu veselie,
Dând la sorț cin´ s-o câștige,
(Niște ostași din mulțime)
Nu-avea nici o cusătură
Dar L-au dezbrăcat cu ură.
Mâinile ce le-ntindea
Altădată pe bolnavi,
Acum erau pironite
În lemn tare țintuite.
Spatele cu vânătăi,
Biciuit, sânge șuvoi,
Curgea pentru-al meu păcat,
Să mă simt eliberat.
Dureri mari Îl chinuiau,
Setea, soarele-L ardeau,
Și în loc de apă rece
I-au dat oțet pe burete.
Cu sulița I-au străpuns
Coasta Domnului Isus,
Curgând sânge, curgând apă...
Sânge... pentru-al meu păcat,
(Să mă simt eliberat,
Spălat și răscumpărat).
Apă... din izvor curat
Duhul Sfânt ce ne-a fost dat,
Inima ne-a curățat,
Viață nouă-am căpătat.
Meritul e-al lui Isus
Ce-a dus crucea până sus,
A răbdat și-a biruit
Îl iubim că ne-a primit.
Chiar dacă-a fost îngropat,
Domnul meu a înviat!
Vrășmașul e biruit!
Dumnezeu m-a mântuit!
Citind din cuvânt și gândindu-mă la suferințele Domnului pe nedrept, am putut socotii unele încercări ale noastre ca neînsemnate. Parcă am avut putere să trecem altfel prin ele. Am văzut că totul a avut un rost și din jertfă vine o putere care ne dă biruința.