Copile, te-ai gândit vreodată
La tot ce vede ochiul tău,
La viața binecuvântată
Așa de mult de Dumnezeu?

Gândește-te, câtă rațiune
În tot ce ești a investit.
Gândește-te, ce înțelepciune
Când te-a făcut I-a trebuit.

Un om să poată face oare
O floricică, un copac?
Lucrarea mâinii creatoare
El n-ar cunoaște-o nici în veac.

Copile plin de fericire,
Tu vezi ce Dumnezeu avem? !
E demn de multă mulțumire,
De toată lauda e demn!