Să scot din viață, de-aș putea
O vreme, să nu mai fi fost,
Mi-aș strânge păcatul în ea
Neascultarea, trăiri fără rost.
Isuse, să-mi scoți de pe cale,
Piroane cu care-am străpuns
Picioarele, palmele Tale,
Sfidând al Iubirii răspuns.
Pe trepte mai jos să coboare
O vreme plătită cu Sânge,
Cu lacrimi mari și sudoare,
O vreme ce inima-mi frânge.
Urâciunea să curgă-napoi
În ceasul rămas ne născut,
Cu lacrima ei de noroi,
Cu tot ce-a adus ea în lut.
Rămână, cuptorul de jar
Și praguri trecute cu greu,
Dispară ce Ți-am fost calvar
Ție, Ție Isus, Domnul meu.
Pe treptele vremii ai șters
Păcatu-mi, uitării l-ai dat,
Isus mi-ești un Nou Univers,
Un Cer Nou, în veci luminat.
Sângele Tău, scumpe Domn,
Mă revendică, fără păcat,
În ceas reversibil, din somn
M-ai trezit înnoit, curățat.
Amin!
S-aveţi multe binecuvântări cereşti!
Fi binecuvintata !
păcatu-mi uitării l-ai dat
Isus, mi-eşti un Nou Univers
un Cer Nou, în veci luminat." Ce-ţi poţi dori mai mult de-atât: un Nou Cer luminat.
Fii binecuvântată.