" Albă, dalbă floricică,
Spune, scumpă frumușică,
Cum de ești atât de fină,
De mirosuri plină-plină?

Cine te-a făcut pe tine
Înăltuță și subțire?"
Îmi răspunde floricica:
"Tatăl! Și nicicum mămica.

Dumnezeu! Nu singurică
M-a făcut o floricică,
Ca să-ți bucure privirea
Și să-I recunoști iubirea!"

"Albă, dalbă floricică,
Înțeleg de mititică,
Că și eu, un bobocel,
Sunt făcută tot de El!"