DIN IARNA SUFLETULUI...

Din iarna sufletului poți ieși
Iar poți activa, iar poți propăși
Divinul har nu se va sfârși.


Te poți desprinde de tristețe,
De grădina cu mere pădurețe
Pătrunde-adânc în har și frumusețe.


Nu te teme de groaznica oștire
Ce vrea să-ți ia eterna moștenire
Privește spre cereasca strălucire.


Este scăpare din umeda celulă
Unde sfânta părtășie este nulă
Gândește: jertfa crucii e destulă.


Nu sta în spațiul cu leii ce răcnesc
Ei sunt mânioși atunci cînd te privesc
Spune mereu: ”Isuse, Te iubesc.”


Rupe lanțurile fără-ntârziere
El ți-a dat o îndoită putere
Din iarnă să mergi în mângâiere.


George Cornici/13 Ianuarie, 2014