I
Gâștele plecară
Spre-albul ger de iarnă
C-un ecou de vară
Și cu glas de goarnă.
Înspe țara zării
Și-a făgăduinței
Unde-nstrăinării
Ni s-au dat părinții.
Gâștelor, de-aice
Vreți un pumn de viață,
Un plocon de spice
Într-o dimineață?
Și o închinare
Până-n amintire
Cu un pic de Soare
În fir de iubire?
Spuneți că din clipe
Ce ne bat ca stele
Ni se-ntind aripe
Să pornim din grele.
Să pornim străine
Zburătoare-n stoluri
Unde cu lumine
Ne așteaptă ghioluri.
Pline-n stuf de aur
Și cu boltă-albastră
S-aibă ca tezaur
Toată viața noastră.
II
Se-ndreaptă lebedele-n zborul
Care le rupe de la fire
Urmând privirile și dorul
De dragostea de înnoire.
Le urcă aripile-n ceruri
Cu azuriul ce le cheamă
În aspirații de-adevăruri
Cu evadările din teamă.
Din înălțare-n înălțare
Fără de scările în trepte
Și peste zare, peste zare
Le duc urcușurile drepte.
În urmă urmele-s uitate,
Ecoul vocilor sunt numai,
Din greutate libertate
De la pretenția de humă-i.
Fără șuvoaie de cuvinte
Ce le-ar mai lustrui oleacă
Când visul fuge înainte,
Când ele pot să îl întreacă.
Din mărunțișuri prinse-n grele
Cu ipoteze, ecuații...
Se-nalță lebedele-n stele
Ca să devină constelații!
Ca să devină constelații!"Superb! De altfel, exista si constelatia "Lebedei"Dar, gastele devenite lebede imi amintesc de "ratusca cea urata"...Ea nu se integra intre gaste, fiind, de fapt, lebada...Noi suntem lebede sau gaste?