Vreau s-aștern pe pânză nouă,
Din vii culori, o armonie
Din florile spălate-n rouă,
Din curcubeul-mărturie,
Să imortalizez, Stăpâne,
Creațiunea ca splendoare,
Dar orice-aș face, nu rămâne
Când pânza este trecătoare...
De-aceea Te rog, o, Doamne
Dă-mi pânza Iubirii Tale!

Vreau s-adun în simfonie,
Foșnetul de spice grele,
Cu un tril de ciocârlie,
Gângurit de turturele,
Doina frunzei, tremurândă
Și un susur blând de ape
Ce pot Cerul să-l cuprindă,
Să-l aducă mai aproape.
Dar să-Ţi pot, Isus, cânta,
Dă-mi portativ, Iubirea Ta!

Aș țese-o dulce armonie,
Să simt aleanul fratelui,
Trăind cu el o bucurie,
Frângându-mă-n durerea lui,
Ca salcia ce-și udă-o creangă
Cu stropi din apa râului,
Începe-apoi și ea să plângă
Amar, cu lacrimile lui.
Să plâng Isuse, căci Te-ador,
Dă-mi Iubirea Ta, Izvor.

Din amplele rotiri de stele,
Din armoniile astrale
Să dau lărgimi, mâinilor mele,
Spre Cer, să le ridic, din vale,
Din înflorirea unui crin,
Când își desferecă petale,
Spre Cer, întinse să le țin
În laude și Osanale.
Dar să am în mâini putere,
Iubirea Ta să-mi dai în ele!

Chiar în aprinsele cuptoare
Și-acolo, armonie-aș vrea,
Să tac, să rabd și dacă doare,
Să mă încânte fața Ta,
Când valul mă lovește-n piept,
Să mă arunce în genune
Și-atunci, în liniște s-aștept
Cuvântul care Tu-l vei spune.
În toate ești armonios,
Iubirea mea, Isus Cristos!

Amin!