Nu purta poveri pe suflet
Dacă, sufletul nu vrea!
Crezi, că sufletul iubeşte...???
Poţi trăi... fără-a purta???

Sunt poveri de suferinţă,
Sunt poveri sentimentale...
Vreau ca să trăiesc cu ele,
Astfel sufletul îmi moare...

Nu le pot pofti afară,
Nu pot ca să le zdrobesc...
Dacă pot: va fi amară,
Viaţa, astfel s-o trăiesc...

Nu-mi doresc o împlinire
Perfectivă şi datoare...
Ceea ce-i de preţ pe lume,
Sunt fiinţe iubitoare!

Viaţa cea de calitate,
Nu-i perfectă... e simplistă!
Şi mi-e greu să dau carate
Pe nevoi ce nu există.

Însă dau, întreaga-mi viaţă,
Pe nevoi complementare...
Pe nevoi ce schimbă mersul,
Celor ce îmi ies în cale!