N-ai voie să mai mori
încă o dată, Doamne!
Tu, Locatarul Veşnic
al trupului meu.
Lasă, mai bine
Să-mi moară îndoielile,
iluziile şi refugiile…
din toate religiile.
Dar să nu mori Tu,
Locatarule Veşnic,
al trupului meu sigilat.

Căci, la ce bun,
o coajă plină
dacă miezul e uscat?!
Doamne,
Singura mea Religie,
şi Singurul Altar!
Nu mai muri,
încă o dată!
Ar fi nedrept,
Ar fi păcat!

(Bucureşti, Iunie – 2012 ; din volumul "Râsul viorii fără arcuş" )