A trebuit să tac,
să ştiu ce-i cântecul născut
dintr-o inimă surdă şi mută.
Să Te iubesc
căutând în mine liniştea
răspunsurilor neodihnite.
A trebuit să alerg
alungând din mine monotonia
locului Tău gol.
A trebuit sa râd ,
să-mi strivesc lacrimile
sub pleoapele obosite.
A trebuit să mor
cu o singură mare vină ,
ca m-am născut aşa ,
purtând iremediabil povara
unei singure întrebări ,
şi a unui singur răspuns:
Când vei veni, Lumină ?
- Te aştept de-o viaţă !

A trebuit , mai întâi !
Din Tot,
din viaţă şi din moarte,
MAI ÎNTÂI A TREBUIT !

( Bucureşti, Septembrie 2011- Martie 2012 ; din volumul " Paşi printre pietrele Sionului" )