Când coşul vieţii mi-ai umplut
cu bunătăţile divine,
eu n-am ştiut, n-am cunoscut
că Tu vroiai ceva din mine.

Tu mă iubeai… şi eu la fel…
dar mă doreai a Ta întreagă.
Şi-ai devenit pe lemn Un Miel
ca mintea mea să Te-nţeleagă.

Şi am crezut că Te cunosc,
că ştiu unde Ţi-e începutul.
M-am înşelat şi recunosc
că nu ştiu nici unde-i sfârşitul.

Tu eşti prea ‘nalt, prea sfânt, prea drept,
eu nu-s decât un pumn de tină.
Tu eşti în toate înţelept,
eu om cu minte de ţărână.

Dar Tu mă vrei aşa cum sunt
căci mă priveşti prin jertfa-Ţi sfântă.
Vezi omul cel vechi că-i înfrânt
şi-n locu-i omul ce Te-ncântă.

Vreau, Doamne, să Îţi fiu pe plac
căci eşti Iubirea vieţii mele.
În toate voia să Îţi fac
pe drumul urcător spre stele.

Galaţi, Cristina Magdalena Francu