În slăbiciunea mea, Hristoase,
Te-apleci spre mine şi-mi dai har,
Şi orice urme dureroase
Tu le transformi în stări frumoase
Duhu-mi 'nălţând l-al Tău altar.

În suferinţa mea amară
Mi-e dulce mângâierea Ta;
Mă doare partea de afară
Dar înlăuntru Tu, comoară,
Eşti toată desfătarea mea.

Zvâcnesc ţepuşuri lungi în mine
Şi n-am tărie, n-am puteri;
Dar uit de ele, căci cu Tine,
La pieptul Tău, e-aşa de bine
Şi nu plec, Doamne, nicăieri.

Îmi ţin privirea îndreptată
Spre cerul Tău senin, curat;
Îţi mulţumesc că niciodată
Nu mi-ai lăsat povara toată,
Ci greul mi l-ai uşurat.

Ce blândă-i vocea Ta, ce sfântă!
O simt 'nlăuntrul meu vorbind;
Ah, inima nespus mi-încântă,
Spre Patria de sus m-avântă
Tămăduirea-mi dăruind!

Miresmele iubirii Tale
Aprind fiori în trupul meu
Şi-nalţ spre Tine osanale
Lacrimi pe-obraji curgând la vale;
Cu-adevărat eşti Dumnezeu!

Deşi fiinţa mi-e slăbită
Tu mă ridici pe înălţimi,
Şi de prezenţa-Ţi strălucită
Făptura-atunci mi-e copleşită;
Măreţ eşti, printre heruvimi!

Desăvârşit Te-arăţi, şi mare,
În neputinţele-mi trupeşti;
Tu-mi dai viaţă, vindecare,
În lume n-ai asemănare;
O, Domnul meu, cât mă iubeşti!

Amin.

20 ianuarie 2014