Cred că toți am putea spune
Că viața-i o minune.
Însă fără înțelepciune
Viața-i o deșertăciune
Plină de amărăciune.

Cum înțelepciunea-i rară,
Viața este grea și-amară,
Și-"amărâții” se fălesc
Cu-n trai meschin și drăcesc
Până când înnebunesc

Și-s mânați de pofta firii
Pe cărările pieirii
Unde nu mai e îndurare,
Căci pofta firii e înșelătoare
Și de moarte aducătoare.

Înțelepciunea adevărată
Doar de Dumnezeu e dată.
Ea-i curată și-o primesc
Cei ce-ascultă și-L iubesc
Pe Slăvitul Domn ceresc.

Ea-i pacinică, înduplecătoare,
Blândă, binevoitoare
Și de pace roditoare,
Dreaptă, nepărtinitoare
Și de viață dătătoare.

Cei smeriți, ascultători
Și de Domnul temători
Sunt ca pomii roditori,
Experimentând minunea
Vieții noi - înțelepciunea.

Zaragoza 20/01/2014
de Ioan Hapca (Ionică)