Alergați...

Alergați (și „asta-i culmea”)
După tot ce-oferă lumea,
Explorând deșertăciunea,
Zbuciumul și-amărăciunea...
Unde vi-i înțelepciunea?!

Iacă-așa vă trece vremea,
Încercând să fiți „ca lumea”
Și cu pumnii plini de vânt
Vă întoarceți în pământ
Fără-acoperământ sfânt.

O, „spune chiar și rațiunea”
Că pacea și înțelepciunea
Să nu ne fie „...ca lumea”
Că ne umple amărăciunea
Sorbindu-i rebeliunea!

Căci lumea asta-i o minune
Plină de-o înțelepciune
Amăgitoare, rea, firească,
Pervertită și drăcească
Gata să ne înnebunească!

Și-oricât de falnică pare,
Lumea asta-i trecătoare
Și face că înnebunesc
Cei ce cu ea se fălesc;
„Pier și nu se mai găsesc”!

Păcătoase și absurde,
Ale noastre gânduri surde,
Dumnezeu, în cer le-aude
Și nu le putem ascunde,
El, pe toate le pătrunde...

O, fugi de lucrurile lumii
La Izvoru înțelepciunii
Și din El te-adapă într-una
Dacă vrei să obții cununa...
Nu conlucra cu minciuna!

Ego-u-i deșertăciunea
Ce-ți sporește ficțiunea...
Nu-l ucizi, te extermină,
Îl ucizi, primești lumină
Din Lumina cea divină!

Urmărește cu ardoare
Să ai lumină pe cărare,
Nu uita cumva, vreo dată
Că trăirea înțeleaptă
Îi cea de Domnul luminată.

Hrănește-te din Cuvânt
Și supus Duhului Sfânt
Fii lumină pe pământ
Cautând slava de sus,
Slava Domnului Isus.

Căci urmând Calea cea dreaptă
Capeți inimă înțeleaptă.
Ea nu piere niciodată
Și în ceruri o așteaptă
Însuși Domnul cu-o răsplată...

Fugi, fugi, fugi de întinăciune,
Nu trăi în deșertăciune,
Răstignește-ți pofta firii,
Căci secretul fericirii
Stă-n voința răstignirii...

Alergați cu înțelepciune,
Cu post și cu rugăciune
În Cereasca misiune
De-a vesti Cuvântul Sfânt
Pân` la margini de pământ!

Orice altă alergare
Chiar de are-un rost sub soare
Și o slavă pe pământ,
Este goană după vânt
Și se stinge într-un mormânt

Dar această alergare
E răspunsul la chemare
De-a trăi în Slava de sus
Cu Slăvitul Domn Isus
Și aceasta n-are apus...

20/01/2014*Ioan Hapca
(Zaragoza)