Din apă, Duh Sfânt, născut între cruci,
Sub picuri de Jertfă, pe al Vieții hotar,
Menit ești, trudind sub ploile de Har,
Rodul Iubirii, copt, aromat să-l aduci.

Cu lăstarul Iubirii în piept, te-ai născut,
În lacrimi duioase de Mamă, scăldat,
Încrezător, în largul ei te-ai avântat
Chiar din pasul șontâc, de la-nceput.

Pe Cale, prin salturi dorit-ai să te-nalți,
S-ajungi la roade și le-ai găsit necoapte,
Ai vrea să te întorci, dar nu se poate,
Să umbli în toți pașii rămași neumblați.

Te dor, te dor acum, nespusele cuvinte,
Nemângâierile în inimă-ți sunt spini,
Să iei cuvântul rămas în urmă, să alini
Nu poți, unda timpului te poartă-nainte.

Ai vrea, fapta rămasă gând neîmplinit,
În taină, firul la gherghef, să-și coase
Iar pe obraz, să n-ai lacrimi necurse,
De milă, dăruire, unitate și nici de iubit.

Pentru o lucrare, Domnul dă o vreme,
Schimbi apa-n vin, înmulțești o pâine,
O treabă pentru azi, alta pentru mâine,
Nu o lua-nainte, așteaptă să te cheme.

Cum jertfă pentru rod, se scutură petale
Și creanga-l ține când trece prin furtună,
Așa prin luptă, pe vreme rea sau bună,
Treci pas cu pas prin clipele rodirii tale.

Iubirea-n faptă, să se-ntrupeze, o lasă
Și s-o conduci pe-același drum de jar
Pe care a urcat Isus, înspre Calvar,
S-ajungi, pe urma Lui, biruitor, Acasă.

Amin!