Dau năvălă vremuri grele
Care cu putere-ncearcă,
Să distrugă-n toate cele
Să înece-a noastră Barcă.

Dar cel rău... el nu pricepe
Căci unde e Dumnezeu,
Temelia, n-o urneşte
Stânca, fiind El... Fiul Său!

Nici să clatine piciorul
Când păcatul l-a-ncercat.
Vine El... Mântuitorul,
Curăţind... tot ce-i păcat.

Lupte mari au fost, mai sunt
Între oamenii de jos.
De n-ascultă de Cuvânt,
Voia Lui... făcând pe dos!

Lacrimi curg şi dau năvală...
Cu căinţă de-a striga:
Doamne... cât Eşti Tu de Mare,
Te rog azi... a ne ierta.

Cât e Domnul, plin de milă
El... mai vine-n ajutor.
Pune mâna Sa, Stăpână
De Domn şi Mântuitor!

Vremuri grele de durere
Trec ca vântul nevăzut.
Prin credinţă avem putere
De vom sta sub al Lui... scut.


Amin, Amin!