Să nu ne amăgim prieteni, frați,
Vă rog să ascultați sfânta povață,
Să nu greșim, s-ajungem lepădați,
Haideți să ne întoarcem la Viață!
Poate din neveghere sau voit,
Am încălcat a Domnului poruncă
Și am uitat ce mult El ne-a iubit
Și că ne-a pus picioarele pe Stâncă.

Prieteni dragi, câți dintre noi ar fi,
Dispuși să își dea viața ca jertfire?
Doar Dumnezeu-Isus, din veșnicii,
Ales-a ca să moară, din iubire.
Nu înțelegeți dragii mei că noi,
Fără această dragoste Agape,
Am fi pierduți pe veci, săraci și goi
Și ce-ar putea din astea să ne scape?

În vorbe care cinste nu ne fac,
Ne-am angrenat și-n fapte de ocară,
Dar știm cu toți că astea nu-s pe plac
Lui Dumnezeu. Păcatul ne omoară! !
Să ne întoarcem azi la El smeriți,
Îngenuncheați și plini de pocăință,
Căci doar așa putem fi mântuiți,
Doar prin Isus avea-vom biruință.

Să nu urâm nicicând, căci e greșit!
O faptă-ascunsă nu o știe omul,
Dar Cel ce universu-a făptuit,
A modelat și spațiul și atomul.
Nimic nu e ascuns de ochiul Său
Și orice lucru-l vede și îl știe,
De-aceea să ne pară astăzi rău,
Spun asta tuturor, ca pe-o solie.

Mai este mult? Puțin? Nimeni nu știe
Cât va mai fi! Dar Dumnezeu vorbește!
Purtăm în noi un gând de veșnicie,
Ce zi de zi, prin har ne înfrățește.
De-aceea prieteni, să lăsăm în urmă
Tot ce-i greșit, să ne iertăm deplin,
Să nu lăsăm să intre lupii-n turmă,
Să nu schimbăm nectarul în pelin.

Să dobândim cu lacrimi curăția
Și puritatea albului de crin,
Să demonstrăm ce e mărinimia
Slujind pe frați, să fim mereu alin,
Când vine încercarea peste noi,
Să ne unim în rugăciune sfântă,
Și stând în fața Lui doi câte doi,
Să ascultăm ce Dumnezeu cuvântă!

22/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu