Iubirea Ta stropită e de sânge;
Un sânge care-a curs pentru iertare
Când pe un deal ce și acuma plânge
Tu Te-ai jertfit pe lemnul de salvare.

Căci Tu voiai să-ntorci la altă viață
Întreagă Terra plină de urgie
Care zăcea în beznă, necredință
Și-n ea, încet, speranța să învie.

Să vadă muritorul nemurirea
Iar pasul să-și îndrepte către ceruri
Și să priceapă care-i e menirea;
Tu să-i fii Dorul dintre zeci de doruri.

Și să-i mai fii Iubirea-nlăcrimată
De stropi de har, de sânge și sudoare,
Sădită într-o inimă curată,
Sfințită și crescută-n adorare.

Galati, Cristina Magdalena Francu