Mântuirea-i o comoară... .


Fii balsam de mângâiere
Pentru sufletu-mi zdrobit
Şi să-mi dai, Doamne, putere
Să fiu dârz şi hotărât.

Nimic să nu mă clintească
De pe calea ce-am aflat.
Duhul Tău să mă însoţească,
Să păstrez ce-am căpătat.

O comoară am găsit;
“Mântuire” se numeşte.
Sunt pornit şi hotărât,
Nimeni nu mă mai opreşte

Să fac Legământ cu Tine
Şi pe urme să-Ţi păşesc,
În veci ca să fii cu mine,
Eu smerit mă pocăiesc

De trecutul meu urât
Şi de faptele-mi murdare.
În faţa Ta am venit
Şi plângând îmi cer iertare.

Iartă-Mă, Doamne, de toate
Şi întinde-mi mâna Ta
Căci iubirea Ta doar poate
Ca să ierte fapta mea

Şi iartă-mi neascultarea,
Răutatea şi trufia
Şi îmi iartă nepăsarea,
Nesimţirea şi mândria.

Te rog, ai milă de mine!
Eu mă închin în faţa Ta.
Vreau să fiu la cer cu Tine.
De azi Îţi dau viaţa mea.

În a Ta Împărăţie
Vreau şi eu ca să trăiesc,
Sus la cer, pe veşnicie,
Cu cei drepţi să Te slujesc.


Amin

Câmpia Turzii, 16 ianuarie 2014