În răsărit, în prag de dimineaţă,
Când se iveau agale primii zori,
Mergea încet, pe drumul către piaţă,
Un gospodar, să caute lucrători.

Era la primul ceas, era devreme,
Natura-n rouă, încă îmbrăcată,
Dar gospodarul a pornit să cheme,
Zilieri, căci via, se cerea lucrată.

N-a stat prea mult, îndată a găsit,
Oameni sărmani, dar buni, de omenie,
La plată, cu un leu s-au învoit,
Iar gospodarul, i-a trimis la vie.

Dar lucrătorii nu erau destui,
Căci via, era mare şi prosperă,
O muncă i se propunea oricui,
Acceptă şansa ce i se oferă.

Aşa s-a întâmplat, în vremea ce-a urmat,
La ceasul trei, la şase şi la nouă,
Vierul nostru oameni a chemat,
Spre a munci, căci nu e mult şi... plouă!

"Căci vă voi da, ce vă va fi cu dreptul",
A dat El clar, solemn, promisiune,
Atunci când va veni momentul,
Să terminaţi a voastră misiune.

La ceasul unsprezece, a venit din nou,
Pe cei găsiţi, la piaţă-i trimitea,
Iar glasul îi suna ca un ecou,
"Duceţi-vă şi voi în via mea".

Încet şi falnic, soarele-apunea,
Iar ziua chiar trecuse, era gata,
Pe lucrători, ispravnicul chema,
Cum poruncea stăpânul, să dea plata.

A început cu cei de la sfârşit,
Dar toţi, la fel primit-au răsplătirea,
Era ceva ce nu ar fi gândit,
Iar între ei, a început cârtirea.

"Ei n-au lucrat decât un ceas, atât,
Iar noi am suferit zăduful zilei",
Dar gospodarul era hotărât,
"Vrei tu, să-mi stabileşti hotarul milei?

Am fost cu tine drept, curat, cinstit,
Ţi-am dat ce se cuvine,
De ce cârteşti, dacă eu am voit,
Să-i fac şi lui, ca tine?"

Nu cei din urmă, ultimii vor fi,
Sau cei dintâi, vor rămânea aşa,
Stăpânul va plăti cum va dori,
Şi multe teorii s-or inversa.

***
Îţi mulţumim pentu c-am fost chemaţi,
Că de la piaţă, noi am fost culeşi,
Şi Te rugăm, acum, înlăcrimaţi,
Ajută-ne, să fim şi cei aleşi.

Să ştim să ne smerim lui Dumnezeu,
De privilegiul bun şi mare,
Că ne-a chemat, prin fiul Său,
La El,... să stăm în adunare.

Şi chiar de-am suporta tot greul,
Sau de-am fi primii în zapis,
Să fim mulţumitori cu "leul",
Pe care El, ni l-a promis.

Să nu cârtim, ci să ne fie,
Mândria noastră pe pământ,
Că stăm de mult la datorie,
Din primul ceas, până-n mormânt.

Pe cei din ceasul unsprezece,
Cu-mbrăţişări să îi primim,
Căci împreună vom petrece,
În sfântul Nou, Ierusalim.


AMIN