Mă rog în orice vremeTată,
Să-mi dai înţelepciune,
Să-mi faci trăirea mai curată
Şi-acum mai mult ca niciodată,
Să spun de-a Ta minune.

Mă rog să-mi dai cuvinte sfinte,
Să le-mpletesc cunună
Şi-n orice-aducere aminte,
Să văd iubirea-Ţi de Părinte,
Iar gura mea, s-o spună.

Mă rog în fiecare clipă
Să-Ţi revelezi mărirea,
Atunci când firea-n mine ţipă,
Să mă ridici pe-a Ta aripă,
Iar eu să-mbrac sfinţirea.

Mă rog să pot cânta mereu,
A vieţii simfonie,
Prin note să spun Domnul meu,
Cine eşti Tu şi ce sunt eu,
Gândind la veşnicie.

În toate Doamne să primezi,
Iar slovele să vină...
Precum cristalele-n zăpezi,
Cuvintele să-mi modelezi,
Cu Har şi cu Lumină.

Şi când mă rog, atât aş vrea,
Să iei Doamne aminte,
Să mă absolvi de vina grea,
Căci dacă mor, n-aş mai putea,
Să Te slăvesc, Părinte!

Mai dă-mi o clipă pe pământ,
Ca-n rugă şi cântare,
Să preamăresc al Tău Cuvânt
Şi-atunci când sunt purtat de vânt,
Să mă ridici în zare!

24/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu