MULTUMIRILE NOASTRE TOATE I SE CUVIN


Durerea din suflet se cristalizează,
Când Domnul cu iubire o cercetează.
Prin Duhul Sfânt ne dă mângâiere,
Întărind nădejdea de-nviere.

Zilele ce le petrecem pe pământ,
Umplute-s de glasul Duhului Sfânt.
Când ispitele lovesc cu nerușinare,
Isus ne urcă-n barca de salvare.

Călătoria noastră-i efemeră,
Pe această planetă ca o sferă.
Necunoscuți și ignorați,
Doar de Domnul remarcați.

Alergăm spre Împărăția celestă,
Purtând crucea ce sfințire atestă.
Lacrimile, sfinte mărgăritare,
Sunt sufletului nostru, alinare.

De patria cerească ducem dorul,
Așteptăm cu dor să vină norul
Cu Împăratul vieții noastre,
Să ne ducă Acasă, printre astre.

Luptă-i viața noastră pe pământ,
Și adesea parcă aripile s-au frânt,
Dar ispitele în luptă și-încercări,
Îndreaptă ochii spre-al sfințirii zări.

Răscumpărătorul nostru, Isus
Ne poartă pe brațul Său, tot mai sus.
Prin milă, iertare și îndurare,
Ne trece biruitori peste orice-ncercare.

Mulțumirile noastre toate I se cuvin,
Laudă și Slavă să-i dăm pe deplin.
În sfințire viața toată s-o trăim,
Pentru toate, mereu să-i mulțumim.
Amin!