Nu-i oare prea mult ?

Toată ştiinţa dacă-aş avea ,
Toate tainele de le-aş dezlega ,
Ar fi tot nimic înaintea Ta !
Toate poeziile de le-aş scrie ,
Şi Ţi le-aş dedica pe toate Ţie ,
Oricât aş putea să scriu de frumos ,
Aş fi tot nimic pe lângă Hristos !

În loc de poeme ,
Tu Te-ai întrupat ,
Şi-n ieslea săracă m-ai învăţat ,
Ce-nseamnă iubirea cu-adevărat !

În loc de poezii ,
În palmele Tale m-ai scris ,
În loc de cuvinte ,
Mi-ai dăruit un Paradis ,
Iar numele meu Tu l-ai scris ,
Pe crucea de lemn ,
Cu sânge divin ,
De-aceea ,o Doamne ,
Eu Ţie mă-nchin !

În loc să-mpânzeşti ,
Tot Universul cu poezii ,
Să construieşti încă unul ,
Şi pe-acesta să-l scrii ,
Ai scris doar şapte cuvinte ,
În sublimul ceas ,
,,Ah fiul meu , cum să te las ''?!

Nu-i oare prea mult ,
Pentru unul ca mine ,
Nu-i oare prea mult ,
Să stau lângă Tine ,
Nu-i oare prea mult ,
Să fiu eu iubit ,
Nu-i oare prea mult ,
Să fiu mântuit ?!

25.01.2014 Socodor
Cornel Jigău