Un om, odată, a dat o cină
Şi mulţi au fost poftiţi la ea,
Dar mulţi, de asemenea, căutau
Motive pentru a se scuza:
"Am cumpărat teren de casă,
Mă duc degrabă să îl văd,
Omule bun, te rog, mă iartă
La masa ta nu pot să şed";
Un altul spune bucuros:
"Maşină-acum mi-am cumpărat,
Nu pot să vin, da-ţi mulţumesc
Că pe mine m-ai invitat";
"Tocmai acum m-am însurat",
Spune un altul şi ar vrea
Ca cel ce-l cheamă să-nţeleagă
Că nu merge la cina sa.
Stăpânul casei s-a mâhnit
Şi-şi spune cu mare durere:
"La cină nici un invitat
Să vină, nu are plăcere".
De-aceea, stăpânul acela,
Trimite robul credincios
Pe străzi să cheme pe oricine,
Pe cel sărac, neputincios;
"Pe cei ce pe drumuri găsiţi
Chiar să-i siliţi a intra,
Că niciunul din cei poftiţi
Nu va gusta din cina mea".
Dureros.
că ne-a făcut parte de bucatele alese. Domnul să fie lăudat, El să te binecuvânteze, sora Marinela,
Să te bucuri mereu Hrana sufletului.