MĂ LAS CĂLĂUZIT

Mă las călăuzit de-o Rază
Ce îmi arată spaţii noi
În care pot vedea o oază
Unde se stâmpără nevoi.


Mă las condus în zări senine
(Unde lumina-i făr-apus)
Acolo nu mai sunt suspine
Şi la primejdii nu-s expus...


Acolo nu e frământare
Şi nici vreo intrigă să-mi ia
Acea sublimă-ncredinţare
Ce poate suflu să-mi mai dea.


Mă las călăuzit spre sfera
Unde nimic nu-i efemer
Să fiu îndepărtat de Terra,
De unda negrului mister.


Ştiu că ajung pe piscul unde
Ajung doar cei cutezători
Acolo pot a mă ascunde
De toţi incandescenţii nori.

George Cornici/28 Ianuarie, 2014