La început era Cuvântul
Și El era cu Dumnezeu,
Prin El creatu-s-a pământul,
Cu noi făcut-a legământul
Și tot ce a creat, a fost prin El.

Apoi Cuvântul își luă trup
Ca să aducă viață pe pământ
Lumină împletită în Cuvânt
Să ne învețe tot ce-i drept și sfânt,
Dar noi cu El, ce am făcut?

Cuvântul are o putere mare,
Imensă, de neimaginat...
Prin El, Stăpânul, Creatorul,
Nemărginitul și Făuritorul,
Pe toate, cu înțelepciune le-a creat.

Apoi, Cuvântul noua ni s-a dat,
Cu aceeași mistică putere:
De-a vindeca, de-a ridica,
Pace în inimi de-a lăsa,
De-a fi balsam și mângâiere.

Dar omul, folosește azi
Cuvântul, pentru blasfemie,
De-a înjosi, de-a umili,
Cât mai adânc de a răni,
De-a împroșca cu el, urgie.

Oprește-te omule, din cale,
Și te întreabă-n mintea ta:
În câte suflete adus-ai alinare,
Cu vorba dulce și mângâietoare?
Sau ai rănit adânc cu ea?

Cuvântul va veni la judecată,
El însuși te va condamna.
De fiecare slovă cuvântată,
Și fiecare învățătură dată ...
Te va îndreptăți, sau, te va judeca.