Şoaptele veşniciei
Nişte şoapte,
Vin dinspre veşnicie,
Ce ne vorbesc despre Împărăţie,
Cine să le-audă oare,
Cine să le-nţeleagă,
Cine misterul lor îl dezleagă?
Dacă eşti foarte atent,
Le poţi auzi,
Cu sufletul le poţi şi simţi,
De ai credinţă,le poţi tălmăci!
Chiar şi Iuda le-ar fi auzit,
Dacă la bani nu s-ar fi gândit,
Împăratul era chiar lângă el,
Dar Iuda,gândea,cu totul altfel.
Nimic n-a înţeles,
Când Împăratul S-a aplecat,
Şi pe picioare pe el l-a spălat,
Iar gestul Său,i se părea,foarte ciudat!
I se părea că Isus,
N-are stofă de Împărat,
Aşa că era doar bun de trădat,
S-a dus deci degrabă de L-a vândut,
Căci doar la aceasta s-a priceput!
Şoaptele veşniciei,treceau pe lângă el,
Dar el n-auzea decât zornăit de monede,
Aceasta era muzica ce-l încânta,
În afară de bani,nimic nu vedea,
Iar şoapta iubirii,n-o pricepea!
1.02.2014
Cornel Jigău