Şi dacă Doamne! ...

Şi dacă Doamne, prin năduf
Ai vrut să merg în umilinţă,
Tu lacrimile-mi-n suferinţă
Pusu-le-ai ’n-a-l Tău burduf,
Ca pururea, a-Ţi sta-nainte,
În semn de-aducere aminte
C-am suportat, greul zăduf!

Şi dacă Doamne-n încercare
Tu vrut-ai a mă şti mai bine,
Eu nu m-am dezlipit de Tine,
Căci grija-Ţi dulce, iubitoare
Ea pretutindeni mă-nsoţeşte
Şi-ai vieţii paşi mi-i ocroteşte
Să Te măresc prin ascultare!

Şi dacă Doamne, zăbovirea
Din dragostea atât de mare
Pentru o lume-n neascultare
Îţi mai întârzie acum venirea,
O! să mă ajuţi, să fiu stabil,
Şi să mă-ncred ca şi-un copil
În Tatăl, ce-i vrea fericirea!

Flavius Laurian Duverna
01 februarie 2014