„Pe când în jur atâția răi se ceartă
Și te chitesc în poftă-acei ce-s mulți
Înaripato, poartă-ți a ta soartă
Și ți-o pitește, undeva, în munți.

Ei încordează arcurile rece
Săgețile pe coardă potrivesc
Ca în neomenia lor să-nece
Oricare vis din drumul pământesc.

Ferește-te departe de lumine,
Ascunde-te cu frică de la rău
De nu vrei doar în vaier și suspine
Ca să se cotilească traiul tău...”

„De ce mă-nspăimântați iar cu primejdii
Și nu vedeți al stării mele scut:
Isus mi-a dat tăriile Nădejdii,
Credința într-un veșnic Început!

Un suflet strâmb El totdeauna vede;
O inimă curată El va ști
Blagoslovind-o cu putere verde
Și va păzi-o-n noapte și în zi.

Iar pe mișei Domnul groaza o varsă
Ce-i va umplea cu duh neputincios
Doar neiubirea le va râde-n casă
Și nesătulul geamăt pofticios.

Căci Dumnezeu iubește doar Dreptate -
În toate este drept Domnul meu Sfânt
Și voi privi la fața Lui din toate
Cât mi-a-nflori viața pe pământ!”