Trandafiri sub cruce

Ca şi-un străin ce-și poartă-n sân
Un dor mocnit de grai și țară,
Pășea sub lemnul sângerând
Hristos, și-n urma Lui plângând,
Popor... se adunară.

Cum plânge puiul cel flămând,
După-a lui mamă ca să vină,
Plângeau femeile în drum,
Și mulți credeau căci totu-i scrum.
Puțini, vedeau Lumină !

La fel cum negura pătrunde
Și-n suflete, în nopți târzii,
Au fost doar câteva măicuțe
Ce-au plâns pe umărul ce duce,
O cruce... ce-L stâlcii...

Cum ceru-adună la asfințit,
Toți norii în furtună,
Sub lemnul greu pășea Hristos,
Și "fălci de bice-nfometate",
Mergeau cu El de mână...

Ca și o rană sângerând,
Pe sub costum de zale,
Lăsa în urma Lui mergând,
Pe colțuroase pietre-n drum,
Frânturi ca de petale...

Iar primăvara-n suflet viu,
Ce vine și se duce,
Din mersul ei a stat pe loc,
Pentru un ceas să încolțească,
Sfinți trandafiri, sub cruce...

Viorel Balcan 2 februarie 2014