Deschide Domnul cerul sfânt de slavă,
Şi-mi dă din mila-I cea divină,
Picuri de: miere, pâine, sare, apă,
şi raze sfinte de lumină.
Mă însoţeşte din înalt, să am belşug în toate,
Să fiu bogat, şi nu sărac,
Să am din plin, pe săturate !
Căci a fi îndestulat, nu-nseamnă să ai din plin averi...
Ci Domnul Sfânt să te conducă în însorite primăveri...
Atunci eşti înzestrat cu bogăţie,
Şi nu mai simţi nimic din ''goala-sărăcie''.
''A fi bogat'' înseamnă ca să ai,
în suflet, cânt-curat din sfântu-I Plai.
Să mijloceşti în rugăciune,
cu gândul doar la fapte bune.
Să stai-n spărtură pentru adevăr,
valoarea-i scumpă,-nestemată,
chiar dacă eşti dispreţuit de cei apropiaţi,
sau de cei din lumea-blestemată.
Să fii bogat? - Înseamnă ca să dai(!)
din ce-ai primit din rai-curat, bucate grase şi alese,
de mâna Domnului, trimise.
Să strângi în jurul Domnului,
pe cei ce-s puşi pe calea - răului.
Să-i chemi la sfânta mântuire
şi-aşa, avea-vei ... răsplătire !
Să fii bogat?
Înseamnă să fii mulţumitor,
în cele ce primeşti de sus.
Şi când e soare-n viaţă sau e nor,
Tu să-L slăveşti, să-L lauzi pe Isus !