Puterea şi Înţelepciunea

Puterea şi Înţelepciunea,
La o răscruce de drumuri s-au întâlnit,
Şi ca două surori, s-au apucat de vorbit,
Iar Înţelepciunea a întrebat:
- De unde vii surioară,
Te văd supărată şi cam gălbioară,
Ţi s-a întâmplat oare ceva,
Poate te-aş putea ajuta?

- De la război vin surioară,
Căci Viclenia, a intrat la mine în ţară,
Printre supuşii mei s-a infiltrat,
Iar unii dintre ei s-au răsculat,
Vrând să pună Viclenia împărăteasă.
Chiar unii din familia mea,
Au trecut de partea sa,
Un lucru mai rău, nu se putea,
Sunt foarte mâhnită de cele-ntâmplate,
Căci Viclenia, e la mine-n palate!

-- Vezi, draga mea,
Prea te-ai încrezut în puterea ta,
Şi nu luai sfat de la nimenea,
Căci Puterea, fără Înţelepciune,
E cel mai rău lucru din lume,
Pe mine întotdeauna m-ai dispreţuit,
Iar acum, Viclenia te-a umilit!

Dacă m-ai fi luat,
Sfetnic pe lângă tine,
Ai fi guvernat mult mai bine,
Dar erai mereu cu nasul pe sus,
Şi-ai ajuns unde am presupus!

- Ai dreptate, draga mea,
Tu erai mai firavă, dar înţeleaptă,
Şi-ntotdeauna găseai calea cea dreaptă,
Eu eram mai puternică,
Dar cam slabă de minte,
Cum ne spunea al nostru părinte,
Care întotdeauna spunea,
Să nu ne despărţim niciodată,
Şi-a noastră va fi lumea toată!

Nu-i târziu nici acum să ne unim,
Şi-n armonie de-acum să trăim,
Tu vei sta la dreapta mea,
Cum să conduc mă vei învăţa,
Iar supuşii mei vor fi fericiţi,
Dacă în toate, vor fi sprijiniţi!

Astfel că Puterea şi Înţelepciunea,
Atunci s-au unit,
Şi pe Viclenie, s-o izgonească au reuşit,
A fost linişte de-atunci în împărăţie,
Şi-a fost şi în cer bucurie!

15.01.2014 Socodor
Cornel Jigău