Tu îmi cunoști măsura și puterea
Și nu mă lași răpus în greu necaz,
Când vântul de-ndoieli în adierea-i
Mă-nvăluie cumplit, nu lași durerea
Să mă îngroape-n al suspinului talaz.

Căci înainte de-a mă copleși furtuna
Tu mă ascunzi sub Brațul Tău ne'nvins
Să văd Puterea Ta întotdeauna
Și-ncrezător să pot păstra arvuna,
Cântând voios, în dragostea-ți aprins.

Nu-ngădui ispitiri peste putere,
Ci ești aproape să mă întărești
Când istovit în lunga priveghere,
Mă poticnesc cerându-Ți mângâierea
Sunt fericit să știu c-aproape-mi ești.

Nu e necaz necunoscut de Tine,
Nici ispitire grea peste puteri,
Căci, orice ispitire ce în viață-mi vine
E-mpodobită-n Harul Tău, Stăpâne,
Să nu fiu doborât de îndoieli.

Veni-vor valuri și dureri în viață,
Dovadă Bunătății Tale, Creator.
Să fiu statornic în ne'ncetat mă-nvață,
Căci ascultând, smerit, a Ta povață,
Simți-voi Mâna Ta în ajutor.

Nu Te-oi ruga să mă ferești de valuri,
Căci Voia Ta eternă-mi este țel,
Puterea Ta divină în necazuri,
Nebiruită-n crâncene talazuri
O simt în al durerii tainic zel.

Prezența Ta mereu mă întărește
Și mă învaț-un trai dumnezeiesc,
În orice val, doar ea mă întărește,
C-atuncea, mai din plin îmi amintește
Să-ți spun cu tot ce sunt:"Îți mulțumesc!"

Amin