Pridvoarele-s pline, bolnavii sunt mulţi,
Mulţimea aşteaptă a apei mişcare,
Adusă de înger, pe-ale cerului punţi,
Ce-oferă, la primul scăldat, vindecare.
Sunt mulţi ce-aşteaptă o Betesda, încă,
Dar nu se-ncred, în Cel ce-I Salvator,
Înnoată-n apa tulbure, şi-adâncă,
Strigând descumpăniţi, după ajutor.
Astăzi nu e nevoie să aştepţi,
Ocazia arară, în apă să cobori,
Dacă spre Domnul, ruga ta îndrepţi,
Din slăbănog, îţi dă puteri să zbori.
Pe lângă Poarta Oilor, tot vine,
Şi-ntreabă des, pe cel slăbănogit:
Vrei sănătate? Chiar de ştie bine,
Ce zace-n sufletul tău chinuit.
Alături de a trupului durere,
El vindecă şi starea ta de tină,
Ce bucurie, imensă plăcere,
Să treci din orbire-n lumină.
Atâţia ani poate-au trecut pribegi,
Ajutorare n-ai găsit, defel,
Dar azi, când ai ocazia s-alegi,
Ridică-ţi patul, şi umblă cu El!
Iar următoarele-ntâlniri cu Salvatorul,
Să fie-n templu, chiar în Casa Sa,
Să nu te-ntorci, nicicând, înspre pridvorul,
Ce-a fost odată, rătăcirea ta!
AMIN!