Răcneşte iar firea şi-şi cere tributul,
Ar vrea să fiu iaraşi de ea biruit;
O văd cum zvâcneşte, îmi văd şi trecutul..
Nu vreau s-o îngădui, destul am greşit.

Şi Duhul o-nfruntă, o dă la o parte
Spunându-mi: ai grijă, să nu o asculţi!
Căci ea de Hristos pentru veci te desparte,
Şi-n cursa-i amară rămas-au prinşi mulţi.

Dar firea m-atacă din nou, nu se lasă,
Mai tare-i acum decât orice gând sfânt;
Nu-i milă de mine, n-o doare, nu-i pasă,
Mă vrea doborât şi strivit la pământ.

Cu şoapte, cu gânduri, cu pofte, ispite
Se luptă puternic a mă birui,
Tot felul de stări şi simţiri îmi trimite;
Îmi zic: voi fi tare, nu mă voi clinti.

Mi-aduce Isus dintr-odată aminte
Îndemnuri, versete, frumoase cântări,
În duh îmi vorbeşte cu-alese cuvinte
Şi uit pentru o clipă-ale firii chemări.

Suspină-ncet Duhul cel Sfânt, mijloceşte,
Se roagă la Tatăl să fiu izbăvit,
Şi vocea-I duioasă în loc mă opreşte;
De dragostea-I mare-s deplin copleşit.

Dar iarăşi din umbră cu noi forţe-acuma
Se-nalţă ea, firea cea veche şi rea,
Să m-ademenească, să-i muşc iar minciuna
Din care promis-am că n-oi mai gusta.

E luptă, ba Duhul, ba firea, în mine
Îşi spune dreptatea, motivul, iar eu
Sunt gata să cad... însă-o mână mă ţine,
E mâna cea tare a lui Dumnezeu.

Şoptesc printre lacrimi: ajută-mă Tată,
Iar El cu iubire mă strânge la piept
Şi-mi spune că nu am greşit niciodată -
Prin jertfa-I pe cruce mi-a dat acest drept.

Există în viaţă momente în care
Te macină firea şi-ţi dă lovituri,
Sunt clipe când astfel eşti pus la-ncercare -
Trăieşti tu cum Domnul îţi cere-n Scripturi?

Îţi vine adesea să-ţi scoţi tu dreptatea
Şi să te răzbuni singur pe-al tău vrăjmaş,
Ai toată puterea şi ai libertatea,
Cum să rabzi ocara, de ce să fii laş?!

O, nu încerca să iei locul de Rege,
De Judecător, de Stăpân… e al Lui!
Mai bine te roagă, aşteaptă, alege
S-accepţi cu credinţă voia Domnului.

Un alt punct în care firea te provoacă
Sunt poftele cărnii, dorinţe trupeşti,
Dar tu armătura Duhului o-mbracă
Şi-ispita, doar astfel, ai s-o biruieşti.

Un alt mod prin care firea te câştigă
E gândul s-aduni, cât mai multe să strângi;
Ascultă mai bine sărmanul când strigă
Şi pâinea ta caldă cu el să o frângi.

Ne fură mult firea, tot timpul şi viaţa…
Nu-i pasă de sufletul strâns, sufocat;
Curând vine Domnul, vine Dimineaţa
Şi cum ne găseşte al nost’ Împărat…?
Amin.
08 februarie 2014