M-ai îmbrăcat în Jertfa-Ţi, haina de onoare,
Sfântă curăţie, să o pot purta.
În ea, m-ai apărat de frig şi-n strâmtorare,
Găsesc căldura din iubirea Ta.
Ai pus în ea, protecţie divină,
Să fiu ferit de orice ispitiri,
Dar... invidiată îmi fu, râvnită-haina,
De neprietenoasele priviri.
Şi-aşa cum Tu, ai suferit în Dealul Căpăţânii,
Camaşa-Ţi împărţeau răii-ntre ei,
...Şi-a mea cămaşă ce, Tu mi-ai dăruit-o,
Era să fie sfârtecată de-avari şi de cei răi.
Pofteau la ea... demult, din întuneric,
Cu vorbe-şoapte spuse pe furiş,
Voiau să şi-o împartă ''la bucată''
S-o rupă, s-o batjocorească,
Să fie aruncată în tufiş...
O luptă mare se încinse,
Cămaşa - credincioasă, parcă luase foc !
Dar nu de vorbele de-ocară,
Ci de iubirea - apărătoare,
Căci inima-mi ştia al ei sfânt scop.
Atunci am înţeles mai mult viaţa Puterii,
Căci în Cămaşa ce mi-ai dat-o, este
Singurul mare adevăr, puterea mângâierii !
Ea nu e... o 'ntâmplare de la cruce,
Nici ''lucru de-apucat '' şi nici poveste !
*****
O strâng în rugăciuni la piept şi mă smeresc ,
În faţa-ŢI ... sub Cămaşa ce mi-ai dat,
Înţelegând, ştiind, că-n ea, Se regăsesc Puteri
Din Legământul Sângelui Tău Sfânt ce m-a salvat !
de ea niciodată. Minunat descrisă în aceste versuri deosebit de frumoase, cămașa fără cusătură,
Dumnezeu să ne ajute să o păstrăm până la capăt. Domnul să te umple de putere sfântă, sora
Sanda dragă.
Multumesc tie si sorei Ana Haz ,vase puse deoparte pentru adevarul Domnului.
Sa stam in fata adevarului cu inimile si fiintele curate, neminjite.
El are ultimul cuvint in orice situatie, nu omul.
Fiti binecuivintate !