NU-I PLASMUIRE

*
Iubirea Domnului, nu e vis,
E revărsarea harului armonios.
E adevărul venit din Paradis,
E glasul Său blând și duios.

Bunătatea Lui nu e o părere,
E mâna care m-a vindecat,
E cea mai dulce mângâiere,
Când sufletul mi-e întristat.

Mila Lui, nu e vorbă în vânt,
Plânge cu mine, când plâng.
Se revarsă lină în dulce cuvânt,
Din care fericiri se răsfrâng.

Minunile Sale, nu-s fantezii,
Sunt adevăruri din veşnicii,
Nădejdile mele nu sunt iluzii,
Sunt în calea fricii, bucurii.

Izvorul vieţii, nu e o himeră,
Ea potoleşte setea nemuririi.
Şi-n viaţa terestră, efemeră,
Dă sens nou iubirii, fericirii.

Harul Lui, nu e o închipuire,
E mântuirea ce mi s-a dăruit.
E crucea ce mi-a dat izbăvire,
E jertfa Celui ce m-a iubit.

Dragostea Lui, nu-i plăsmuire,
E salvarea mea din păcat.
E iubirea ce nu are asemuire,
Ce face sufletul meu curat.

Amin!