Gutuie-simbol (sonet)

Îmi zâmbești gutuie, rază luminoasă,
Cu pufușorul gălbior, înmiresmat
Chiar dacă-n adiere nu e legănat,
Mi-ești o candelă pe dulap, în casă.

De mult nu ai băut, nici n-ai mâncat,
Și postul nici o zbârcitură nu îți lasă,
Parcă ești mai aur, mai frumoasă...
Cu ce îți este oare, miezul saturat?

Cum poți păstra rezervele de Soare,
Cum timpul, tinerețea nu ți-o fură,
Plină de aromă, pe cine aștepți oare?

Ești simbolul candelei din Scriptură,
Ce-o vor purta-nțeleptele fecioare
Cu fețele ca tine, fără zbârcitură.

Amin!
Ana Haz, Seleuș, Arad